Un sondaj INSCOP Research arată că 46,3% dintre români consideră că un regim mai puțin democratic poate fi preferabil dacă asigură mai multă ordine și stabilitate. Doar 47,2% aleg fără rezerve democrația, diferența dintre cele două tabere fiind mai mică decât marja de eroare a cercetării.
Sondajul a fost realizat în perioada 13–16 iulie 2026, pe un eșantion de 1.100 de persoane, cu o eroare maximă de ±2,95%.
Sondajul nu arată că românii își doresc revenirea comunismului în forma sa istorică — partid unic, economie centralizată, poliție politică și eliminarea proprietății private. Arată însă ceva suficient de grav: o parte foarte mare a populației este dispusă să accepte restrângerea mecanismelor democratice dacă primește în schimb promisiunea ordinii, stabilității și rapidității deciziilor.
Potrivit Barometrului Informat.ro–INSCOP Research din iulie 2026, 47,2% dintre respondenți afirmă că democrația este de preferat chiar dacă implică dezbateri și conflicte politice. Aproape la egalitate, 46,3% consideră că un regim mai puțin democratic poate fi preferabil dacă asigură mai multă ordine și stabilitate. Diferența dintre cele două tabere este de numai 0,9 puncte procentuale, mai mică decât marja de eroare a sondajului.
Nu comunism clasic, ci autoritarism acceptat treptat
Formularea corectă nu este că „românii vor comunism”, deoarece întrebarea nu menționează comunismul. Rezultatul indică mai degrabă o disponibilitate pentru un regim autoritar sau iliberal, în care conducerea ar putea invoca eficiența pentru a reduce controlul democratic.
Un asemenea regim nu ar reveni neapărat printr-o lovitură de stat și nici prin reintroducerea oficială a partidului unic. Ar putea apărea gradual:
- prin concentrarea puterii în jurul unui lider sau al unui partid;
- prin slăbirea Parlamentului, justiției și instituțiilor de control;
- prin limitarea presei și justificarea cenzurii prin „siguranță” sau „stabilitate”;
- prin restrângerea protestelor și a libertății de exprimare;
- prin prezentarea opoziției și a criticilor drept factori de haos.
Cu alte cuvinte, pericolul nu este neapărat întoarcerea la comunismul anilor ’50, ci apariția unui sistem în care alegerile continuă să existe, dar libertățile și controlul asupra puterii devin tot mai slabe.
Categoriile cele mai receptive la un regim mai puțin democratic
Graficul socio-demografic de la pagina 4 arată că preferința pentru mai puțină democrație este mai ridicată în câteva categorii clare.
În rândul persoanelor cu educație primară, 60% preferă un regim mai puțin democratic, în timp ce numai 30% aleg democrația. În mediul rural, raportul este de 56% pentru regimul mai puțin democratic și 36% pentru democrație. Printre alegătorii AUR, 59% aleg varianta autoritară, față de 34% care preferă democrația.
Preferința pentru democrație este mult mai puternică printre persoanele cu studii superioare – 72% – și în rândul simpatizanților USR, unde ajunge la 86%. La alegătorii PNL, procentul este de 72%, iar la cei PSD de 53%.
Aceste diferențe sugerează că vulnerabilitatea în fața autoritarismului este asociată cu educația redusă, izolarea socială, accesul mai slab la informație și neîncrederea acumulată față de instituțiile democratice.
Contradicția din răspunsurile românilor
Sondajul conține însă și un rezultat aparent contradictoriu. La întrebarea dacă este mai important controlul democratic al puterii sau rapiditatea deciziilor, 60,6% aleg controlul democratic, chiar dacă deciziile sunt luate mai lent. Numai 29,5% acceptă reducerea controlului democratic pentru decizii mai rapide.
Această diferență arată că românii nu resping în mod categoric democrația. Mai degrabă, o parte importantă a populației asociază democrația actuală cu dezordinea, certurile, corupția și lipsa rezultatelor, dar continuă să considere necesară limitarea puterii conducătorilor.
Problema este că expresii precum „ordine și stabilitate” au o putere emoțională mai mare decât formulările abstracte despre controlul instituțional. Când întrebarea este formulată în jurul stabilității, aproape jumătate acceptă un regim mai puțin democratic. Când este menționat direct controlul puterii, majoritatea revine în tabăra democratică.
Cum s-ar putea produce alunecarea autoritară
Românii nu s-ar întoarce probabil la un regim restrictiv declarând că vor mai puțină libertate. Ar putea ajunge acolo susținând, separat, măsuri prezentate drept soluții temporare:
„presa trebuie disciplinată”, „protestele trebuie limitate”, „justiția blochează guvernarea”, „Parlamentul vorbește prea mult”, „avem nevoie de un conducător puternic”.
Fiecare măsură ar putea părea suportabilă în mod izolat. Împreună însă, acestea ar produce un regim mult mai restrictiv. Sondajul arată existența unui electorat suficient de numeros pentru ca un asemenea discurs să devină electoral profitabil.
Concluzia corectă nu este că România se întoarce inevitabil la comunism. Concluzia este că societatea românească se află aproape la egalitate între toleranța față de pluralism și tentația autoritară. Dacă nemulțumirea economică, neîncrederea și sentimentul de insecuritate cresc, promisiunea „ordinii” poate deveni justificarea publică pentru diminuarea libertăților.
Sursa: Barometrul Informat.ro–INSCOP Research, ediția a XIII-a, „Tipul de regim preferat”. Datele au fost culese prin interviuri telefonice în perioada 13–16 iulie 2026, pe un eșantion de 1.100 de persoane adulte. Marja maximă de eroare este ±2,95%, la un nivel de încredere de 95%.
De ce apare tentația „ordinii” în detrimentul libertății
Rezultatele sondajului nu demonstrează că românii doresc revenirea explicită la comunism. Ele indică însă o vulnerabilitate democratică serioasă: 46,3% dintre respondenți ar putea prefera un regim mai puțin democratic dacă acesta le-ar promite mai multă ordine și stabilitate, în timp ce 47,2% aleg democrația, chiar dacă aceasta presupune conflicte și dezbateri. Diferența de numai 0,9 puncte procentuale este mai mică decât marja de eroare de ±2,95%, ceea ce înseamnă că societatea este, practic, împărțită în două tabere aproape egale.
Prima explicație este neîncrederea profundă în instituțiile reprezentative. În ianuarie 2026, doar 11,9% dintre români declarau că au multă sau foarte multă încredere în Parlament, 18,4% în Guvern și 27,9% în Președinție. În schimb, Biserica și Armata depășeau fiecare pragul de 60%. Când instituțiile bazate pe dezbatere, negociere și reprezentare sunt percepute drept slabe, corupte sau ineficiente, instituțiile ierarhice, asociate cu disciplina și comanda, ajung să pară mai sigure.
A doua cauză este nesiguranța economică. În 2025, 27,4% din populația României se afla în risc de sărăcie sau excluziune socială, unul dintre cele mai ridicate niveluri din Uniunea Europeană. În astfel de condiții, libertatea politică poate părea abstractă, în timp ce salariul, locul de muncă, prețurile și siguranța zilei de mâine sunt probleme imediate.
Chiar sondajul analizat arată că acceptarea unui regim mai puțin democratic este mai ridicată în mediile vulnerabile. Varianta autoritară este aleasă de 60% dintre persoanele cu educație primară și de 56% dintre locuitorii din mediul rural. În schimb, 72% dintre persoanele cu studii superioare preferă democrația. Aceste diferențe nu înseamnă că sărăcia sau educația redusă produc automat autoritarism, dar arată că insecuritatea și accesul inegal la informație pot mări receptivitatea față de promisiunea unui „conducător puternic”.
O altă explicație este nostalgia selectivă față de comunism. Un sondaj INSCOP realizat în 2025 arăta că 55,8% dintre români considerau regimul comunist mai degrabă un lucru bun pentru România, 48,4% credeau că înainte de 1989 se trăia mai bine, iar 66,4% afirmau că statul avea mai multă grijă de cetățean.
Această nostalgie nu înseamnă neapărat dorința de cenzură, penurie, poliție politică sau partid unic. De multe ori, oamenii nu compară sistemele politice în întregime, ci compară certitudinile idealizate ale trecutului cu nesiguranțele prezentului. Sunt reținute locul de muncă garantat, locuința repartizată sau prețurile controlate, în timp ce lipsa libertății, frica, raționalizarea alimentelor și represiunea sunt împinse în plan secund.
Contează și felul în care este formulată întrebarea. În același sondaj, 60,6% dintre respondenți afirmă că este mai important ca puterea să fie controlată democratic, chiar dacă deciziile sunt luate mai lent. Numai 29,5% preferă decizii rapide în schimbul unui control democratic redus.
Contradicția este doar aparentă. Expresia „ordine și stabilitate” activează nevoia de siguranță. Expresia „controlul democratic al puterii” amintește de pericolul abuzului. Românii nu resping în mod categoric democrația, dar o parte importantă dintre ei devine dispusă să negocieze libertățile atunci când autoritarismul este prezentat prin cuvinte pozitive precum eficiență, disciplină și stabilitate.
Riscul real nu este revenirea peste noapte la comunismul clasic. Este o alunecare graduală, în care fiecare restrângere este prezentată drept temporară și necesară: limitarea protestelor pentru păstrarea ordinii, controlarea presei pentru combaterea „dezinformării”, slăbirea Parlamentului pentru accelerarea deciziilor sau subordonarea justiției pentru eliminarea „blocajelor”.
Românii nu cer în mod direct mai puțină libertate. Mulți cer un stat care funcționează, îi protejează și le oferă predictibilitate. Pericolul apare atunci când un lider sau un partid îi convinge că aceste lucruri pot fi obținute numai prin renunțarea treptată la controlul democratic.
