România dispune de resurse naturale, forță de muncă calificată și o poziție geografică strategică care, în mod normal, ar trebui să stimuleze o creștere puternică a exporturilor. Cu toate acestea, în ultimii ani, dinamica pozitivă s-a blocat, iar exporturile au înregistrat o stagnare sau o creștere modestă, departe de potențialul real al economiei. Un factor central al acestei situații este impactul negativ pe care deciziile statului român l-au avut asupra mediului de afaceri.
1. Legislație fiscală incoerentă și impozitare disproporționată
Modificările frecvente și adesea contradictorii ale Codului Fiscal au reprezentat un adevărat coșmar pentru antreprenori. Firmele românești s-au confruntat cu schimbări neașteptate privind impozitele pe profit, TVA-ul și contribuțiile sociale, care au îngreunat planificarea financiară pe termen mediu și lung.
În plus, introducerea unor taxe suplimentare, cum ar fi controversata taxă pe cifra de afaceri pentru anumite sectoare (exemplu: HoReCa, retail) a generat presiuni financiare suplimentare asupra companiilor. Această taxă a fost percepută ca o măsură „punitive” care nu ținea cont de profitabilitatea reală și a afectat mai ales întreprinderile mici și mijlocii, motorul exporturilor românești.
Acest context fiscal instabil a redus atractivitatea României pentru investitorii străini și a crescut costurile pentru companiile locale, blocând extinderea producției și a capacităților exportatoare.
2. Legea salarizării și costurile cu forța de muncă
Legea nr. 153/2017 privind salarizarea unică a funcționarilor publici și a sectorului bugetar a generat efecte secundare importante și în mediul privat. Majorările salariale din sectorul public au crescut presiunile asupra pieței muncii, ducând la creșteri salariale generale care nu au fost întotdeauna însoțite de creșteri proporționale ale productivității.
Astfel, companiile exportatoare au fost nevoite să suporte costuri mai mari cu salariile, diminuându-le competitivitatea față de firmele similare din alte țări. În lipsa unor politici publice clare care să stimuleze productivitatea, creșterea costurilor salariale s-a transformat într-un impediment serios pentru extinderea exporturilor.
3. Birocrația excesivă – o frână majoră
Mediul de afaceri românesc este sufocat de proceduri birocratice greoaie. Întreprinzătorii se plâng frecvent de durata lungă pentru obținerea autorizațiilor, de multiplicarea cerințelor de raportare și de un sistem administrativ rigid și ineficient. Acest lucru nu doar încetinește investițiile, dar și crește costurile operaționale, făcând exportatorii mai puțin flexibili și mai vulnerabili la schimbările pieței.
Schimbările legislative frecvente și introducerea unor obligații suplimentare fără consultare prealabilă cu mediul de afaceri amplifică sentimentul de incertitudine și riscă să descurajeze antreprenorii să-și asume riscuri.
4. Politici publice insuficiente și incoerente în sprijinul exporturilor
Deși România are în legislație prevederi privind stimularea exporturilor (Legea nr. 346/2004) și există programe guvernamentale dedicate, acestea sunt adesea slab implementate, cu finanțări insuficiente sau neatractive pentru companii. De asemenea, lipsa unei strategii coerente și pe termen lung pentru dezvoltarea industriei orientate spre export face ca măsurile să fie doar punctuale și fără impact real.
Alte state din regiune au reușit să creeze ecosisteme mai eficiente pentru exportatori, cu facilități fiscale clare, sprijin logistic și diplomatic extins, pe când România rămâne în urmă.
5. Impactul asupra exporturilor – cifre și consecințe
Datele oficiale arată că în ultimele perioade exporturile României au cunoscut doar creșteri modeste, cu fluctuații și stagnări în sectoare cheie precum industria prelucrătoare și agricultura. Lipsa unei creșteri sustenabile a exporturilor a condus la un dezechilibru comercial persistent și la o dependență crescută de importuri.
Acest blocaj afectează nu doar economia, ci și locurile de muncă, investițiile și nivelul de trai al populației.
6. Declarații din piață și voci critice
- Maria Popescu, președinta Asociației Exportatorilor Români:
„Statul trebuie să devină un partener real pentru firme, nu un obstacol. Fiscalitatea excesivă, birocrația și lipsa predictibilității ne subminează competitivitatea. Exportatorii români au nevoie de stabilitate și sprijin, nu de noi poveri.” - Economistul Ion Radu:
„Pe fondul globalizării accelerate, România nu-și poate permite să blocheze exporturile prin decizii populiste sau necorespunzătoare. Trebuie reforme structurale rapide, în special în domeniul fiscal și administrativ.” - Andrei Dumitrescu, antreprenor în industria auto:
„Schimbările fiscale bruște și lipsa unei politici coerente pentru sprijinirea exporturilor ne-au făcut să pierdem contracte importante în detrimentul competitorilor din Ungaria sau Polonia.”
7. Ce ar trebui să facă statul?
Pentru a redresa această situație, România are nevoie urgentă de:
- O legislație fiscală stabilă și predictibilă, cu taxe corelate cu productivitatea și profitabilitatea reală a firmelor;
- Simplificarea și digitalizarea birocrației, reducând timpul și costurile pentru întreprinderi;
- Implementarea unor politici active de sprijinire a exportatorilor, inclusiv facilități fiscale, programe de finanțare și promovare externă;
- Investiții în formarea profesională pentru creșterea productivității și a calității produselor destinate exportului;
- Consultarea reală și constantă a mediului de afaceri în procesul legislativ.
Prin politici fiscale incoerente, birocrație sufocantă și lipsa unei strategii clare, statul român a șchiopătat mediul de afaceri autohton și a frânat creșterea exporturilor. Această situație pune în pericol dezvoltarea economică pe termen lung, competitivitatea și stabilitatea socială. Dacă România vrea să-și valorifice cu adevărat potențialul și să-și crească prezența pe piețele globale, trebuie să-și reformeze urgent mecanismele administrative și fiscale, punând antreprenorii și exportatorii în centrul politicilor economice.
