Într-o lume în care crizele globale bat la ușă – de la schimbările climatice la pandemii și foamete – bugetele statelor continuă să curgă spre arme, nu spre inovație pașnică. În 2024, bugetul militar global a atins un record de peste 2.400 de miliarde de dolari, în timp ce multe dintre cele mai importante proiecte științifice internaționale se zbat pentru finanțare.
De ce? De ce preferă națiunile să investească în rachete, nu în cercetare medicală? Să susțină fabricile de armament, nu laboratoarele de fizică?
„Războiul e profitabil. Pacea e complicată.”
„E o chestiune de rentabilitate imediată”, explică dr. Eliza Roman, analist geopolitic și expert în securitate internațională. „Un contract militar generează mii de locuri de muncă, o linie clară de producție și profituri consistente pentru industriile de apărare. În schimb, o investiție în cercetare civilă poate să nu aducă nimic timp de un deceniu.”
Și totuși, această alegere are consecințe directe. În timp ce miliarde de dolari sunt pompate în drone și tehnologii de luptă, în zone rurale din Africa sau Asia, spitalele nu au electricitate, iar profesorii predau fără cărți.
„Am creat bombe mai rapide decât tratamente pentru cancer.”
O afirmație amară vine de la prof. Jean-Paul Lefèvre, cercetător la CERN și fost consilier ONU pe probleme de știință și dezvoltare:
„Am învățat să distrugem un oraș în 90 de secunde, dar nu avem încă un vaccin eficient universal pentru tuberculoză. Asta spune totul despre prioritățile noastre.”
Securitatea, noul idol
Statele justifică investițiile masive în armament prin „imperativele securității naționale”. Dar această retorică ascunde o altă realitate: frica este mai ușor de mobilizat decât speranța.
„Niciun politician nu câștigă voturi promițând descoperiri în matematică. Dar dacă promite protecție împotriva unui dușman extern, are șanse mari să fie reales”, spune dr. Anca Tudose, profesor de științe politice la Universitatea din București.
Această logică electorală pervertește însă sensul real al securității. „Adevărata securitate înseamnă spitale funcționale, școli moderne, acces la internet și apă curată, nu doar avioane F-35”, completează Tudose.
O lume condusă de lobby și strategii de putere
Rami Othman, fost diplomat ONU și consultant în afaceri militare, oferă o perspectivă cinică, dar realistă:
„Lobby-ul industriei de apărare este printre cele mai influente din lume. În SUA, de exemplu, companii precum Lockheed Martin au un cuvânt greu de spus nu doar în achizițiile de stat, ci și în orientarea politicii externe.”
Aceeași realitate se regăsește și în Europa, India sau China, unde cursa înarmării e văzută ca simbol al puterii și suveranității.
Cercetarea, copilul vitreg
În acest context, cercetarea civilă rămâne copilul vitreg al bugetelor naționale. Dr. Li Minghua, specialist în biotehnologie din Shanghai, spune că proiectul său privind regenerarea țesuturilor umane a fost abandonat:
„Am primit 40 de milioane de yuani într-un deceniu. Ministerul Apărării a primit aceeași sumă într-o singură zi pentru un sistem de recunoaștere facială militară.”
Încotro?
Nu lipsa banilor este problema, ci prioritățile noastre colective. Într-un raport recent, Institutul Internațional pentru Pace de la Stockholm subliniază că doar 10% din bugetul militar global ar fi suficient pentru a eradica foametea la nivel mondial.
„Avem tehnologia, avem cunoștințele. Ce nu avem este voința politică de a alege viața în locul fricii”, conchide Nadia Kassem, activistă pentru pace și cercetătoare în politici publice la Oxford.
