Dragi concetățeni,
S-a aflat veste mare în mahalaua științei de pe ulița internațională! Se zice că niște domni savanți, de peste mări și țări, au descoperit o mașinărie nouă, care, dacă o pui pe cap, îți scoate gândurile rele și te face, cică, să te gândești la lucruri mari și frumoase. Aparatul se cheamă stimulare magnetică transcraniană, dar prin târg i s-a zis mai simplu: cizma gândurilor bune. Și, cum știm bine, orice noutate, de la balamuc la academie, trebuie probată pe viu, că altfel nu se poate!
Experimentul cu norodul
Cică, în fața unei adunări mari de oameni, un domn învățat a chemat un voluntar din popor – un om simplu, dar vrednic, care a strigat în gura mare:
– „Am venit să scap de gândurile mele rele și de dorința de răzbunare! Poftiți, puneți-mi magnetul ăla pe cap, că io vreau să mă simt mai domn în suflet!”
Zis și făcut. L-au așezat pe scaun și i-au pus magnetul pe creștet, iar din aparat a început să curgă, nici mai mult, nici mai puțin, decât… curent electric! La început, omul nostru a zis că simte cum îi tremură ochii, dar că devine mai ușor la inimă. Ba, mai mult, a început să cânte o doină veselă. Adunarea a fost mulțumită și l-a aplaudat pe savant.
Dar, minune mare! După ce aparatul a fost luat de pe cap, omul nostru a sărit ca ars:
– „Ce-i asta? Cum să mă liniștesc și să mă împac cu vecinul Ghiță după ce mi-a furat vaca? Io vreau dreptate, nu magnetisme!”
Cizma în politică
Ei, dragii mei, vestea n-a rămas numai la popor. Aflând de treaba asta cu magnetul care îți schimbă gândurile, politicienii noștri au prins ideea din zbor. Și cum să nu prindă? Unii zic că deja s-au gândit să-l folosească în campaniile electorale:
– „Punem magnetul pe creștetul poporului, și gata! Nu se mai plânge de taxe, de pensii, de scumpirile la ulei! Toți vor fi liniștiți și ne vor vota cu mâna pe inimă!” a zis, cică, un mare boier al zilei.
Ba mai mult, câțiva au propus ca magnetul să fie folosit direct la ședințele parlamentului, să termine odată cu vorbăria lungă și fără cap.
Dar poporul ce zice?
În cârciuma din târg, unde se adună toți să mai stea de vorbă, discuțiile sunt aprinse. Unul, mai filozof de felul lui, s-a ridicat cu paharul de vin în mână și a grăit:
– „Fraților, să știți de la mine: magnetul ăsta e de la diavol! Cum adică să-ți schimbe gândurile un fier? Unde-i liberul arbitru? Ce va face lumea fără răzbunări, fără ceartă, fără gâlceavă? N-o să mai fie niciun haz în viață!”
Dar un altul, mai liniștit, i-a răspuns:
– „Ei, măi oameni buni, poate că n-ar strica să ne mai liniștim. Prea ne-am obișnuit să ne plângem că suntem victime. Poate ne trebuie un magnet care să ne facă să ne gândim la ce avem bun, nu doar la ce ne lipsește.”
Concluzii cu magnetism
Și uite așa, dragi cititori, norodul stă pe gânduri și se întreabă dacă progresul acesta al magnetismului e o binecuvântare sau o pacoste. Dar până atunci, lumea își vede de-ale ei: unul se plânge că nu-i merge bine la tarabă, altul că vecinul îi fură găinile, iar politicienii își freacă mâinile, visând la o țară toată magnetizată.
Cum o fi viitorul, numai timpul și magnetul ne vor spune!
