Sub cupola succeselor răsunătoare ale lui Cristian Mungiu la Cannes și ale Alexandrei la Eurovision, România se redefinește ca un hub de libertate și excelență culturală în regiune, demonstrând că adevărata frumusețe a țării stă în capacitatea ei de a respira liber și de a rămâne ancorată în valori europene, în ciuda zgomotului produs de o tabără nostalgică și închisă mental.
De ce e frumoasă România? Pentru că, din când în când, mai reușește să ne surprindă în bine.
Cristian Mungiu a luat al doilea Palme d’Or la Cannes, cu filmul Fiord. Nu e un film făcut ca să placă nimănui anume, și tocmai de asta contează. Vorbește despre cum autoritatea statului se poate strecura în relația dintre părinți și copii, și vine într-un moment în care astfel de subiecte sunt tot mai sensibile.
„Pentru mine, Mungiu a fost regizorul care m-a făcut să mă împac cu Noul Cinema Românesc. Nu de la început, ci abia după ce am văzut Zapping și Corul Pompierilor. Apoi După dealuri. Abia mai târziu am înțeles mai bine și 4,3,2. Și tot așa am ajuns să revăd și să apreciez filmele lui Cristi Puiu, pe cele de început ale lui Radu Jude sau filmele lui Radu Muntean și Andrei Cohn. E un cinema care nu se grăbește să explice totul, și tocmai de asta rămâne.
În 2009, când am văzut Amintiri din Epoca de Aur, mi se părea că activistul zelos e o figură din trecut. Acum, replica ciobanului din film — „Domnul nu e învățător, e activist!” — sună mai actuală ca niciodată. Trăim un timp în care mulți au început să creadă că arta trebuie să servească o cauză, să fie de partea „celei bune”. De aceea, faptul că Mungiu continuă să facă filme care nu se aliniază cu niciun curent la modă mi se pare important.” – Marian Sorin Radulescu
România frumoasă e și cea care a atras, ieri, 40.000 de tineri din Ucraina, Belarus și Polonia la un concert în București. Oameni care au venit, au scandat „Bucharest” și au spus că le-a plăcut aici. Nu e un lucru mic. Înseamnă că, pentru mulți, România a devenit un loc în care se simt mai liberi decât acasă.
E și cea care a trimis-o pe Alexandra la Eurovision, unde a fost pe locul 2 la votul public european. E cea în care, în Serbia, tinerii ies masiv în stradă, iar în Ungaria tinerii au votat pentru schimbare. Vântul schimbării bate în regiune, și nu e un vânt rău.
Cealaltă Românie, cea care se teme de tot ce e nou, care urăște schimbarea și se refugiază în povești vechi, nu e frumoasă. E doar speriată. Și, din păcate, din ce în ce mai vocală.
România frumoasă e alta. E cea care încă mai produce regizori ca Mungiu. E cea care, cu toate imperfecțiunile ei, mai are încă capacitatea de a atrage și de a surprinde.
Bucurați-vă de ea. Și, cum spunea Mungiu, mai bine să așteptăm 20 de ani înainte să dăm verdicte.
