Există figuri culturale care devin monumente, fixate în piatră, inaccesibile unei înțelegeri vii. În România, Mihai Eminescu este poate cel mai vizibil exemplu. În manuale, discursuri oficiale și comemorări formale, poetul rămâne un simbol, dar foarte rar un om. Din relatările adunate într-o discuție amplă, reiese cu totul altceva: un tânăr naiv și genial, autodidact, fugar prin lume, disciplinat în