România, o țară cu resurse naturale impresionante și un potențial uman considerabil, se află adesea sub acuzația de a avea un stat care funcționează mai degrabă ca o organizație mafiotă, cu tendințe de control terorist, un aparat securist omniprezent și un eșec flagrant în a-și îndeplini funcțiile fundamentale. Această percepție nu este doar rezultatul teoriilor conspiraționiste, ci are rădăcini în evenimente, decizii politice și abuzuri documentate de-a lungul anilor.
Mafie în instituții
Corupția endemică din România face ca statul să fie adesea comparat cu o organizație mafiotă. Fie că vorbim despre achiziții publice trucate, afaceri obscure între politicieni și oameni de afaceri sau dispariția miliardelor din bugetul public, mecanismele care ar trebui să funcționeze pentru cetățeni sunt deturnate pentru interese private. În loc să protejeze drepturile cetățenilor, instituțiile devin instrumente de intimidare, favorizare și extorcare.
Un exemplu notoriu este implicarea unor membri ai clasei politice și ai administrației în rețele de trafic de influență, spălare de bani sau exploatarea resurselor naturale fără consultarea populației. Cu alte cuvinte, statul nu doar că tolerează corupția, ci o și alimentează, comportându-se ca un jucător activ în aceste rețele.
Control terorist asupra cetățenilor
Un alt aspect care transformă statul român într-o forță percepută drept teroristă este folosirea abuzivă a puterii asupra propriilor cetățeni. Protestele pașnice sunt adesea întâmpinate cu violență excesivă, așa cum am văzut la protestul din 10 august 2018. Acțiunile forțelor de ordine nu doar că au fost disproporționate, dar au transmis un mesaj clar: orice încercare de a contesta autoritatea statului este întâmpinată cu represalii brutale.
Terorismul de stat nu se limitează doar la violența fizică, ci se extinde la intimidare psihologică și manipulare. Măsurile fiscale agresive, lipsa transparenței și deciziile arbitrare care afectează viața cotidiană a cetățenilor contribuie la această percepție.
Aparatul securist, umbra omniprezentă
România postcomunistă nu a reușit să se desprindă complet de moștenirea securistă. Structuri de putere ascunse, servicii secrete care interferează în deciziile politice și economice și o lipsă flagrantă de control democratic asupra acestor instituții sunt elemente care consolidează suspiciunea că statul funcționează ca un Big Brother modern.
În multe cazuri, cetățenii sunt supravegheați fără mandat clar, iar informațiile colectate sunt utilizate pentru șantaj sau manipulare politică. Această tendință amintește de Securitatea din perioada comunistă, transformând aparatul de stat într-o unealtă de control total asupra societății.
Statul eșuat: incapacitatea de a livra servicii de bază
Un stat eșuat este definit prin incapacitatea sa de a-și îndeplini funcțiile esențiale, iar România se apropie periculos de această definiție. Educația, sănătatea, infrastructura și protecția socială sunt domenii în care statul român se dovedește incapabil să livreze servicii adecvate cetățenilor săi.
- Educația: Sistemul educațional este subfinanțat și dominat de inechități. Elevii și studenții din zonele rurale sau defavorizate au acces limitat la resurse, iar abandonul școlar rămâne o problemă majoră.
- Sănătatea: Spitalele sunt insuficiente și prost dotate, iar exodul masiv al medicilor accentuează lipsa de servicii medicale de calitate.
- Infrastructura: Drumurile, căile ferate și alte proiecte de infrastructură suferă de ani de zile din cauza investițiilor neglijente și a corupției.
- Protecția socială: Grupurile vulnerabile, precum persoanele în vârstă sau familiile cu venituri reduse, primesc sprijin insuficient și necorespunzător.
Concluzie
România, cu toate progresele democratice din ultimele decenii, pare să se confrunte cu o problemă sistemică profundă: statul care ar trebui să fie garantul drepturilor și libertăților cetățenești devine adesea un actor opresiv și eșuat. În loc să inspire încredere, guvernanții și instituțiile publice alimentează frica, frustrarea și neîncrederea. Schimbarea acestui status quo necesită nu doar reforme legislative, ci și o reconfigurare profundă a mentalității și valorilor care domină clasa politică și administrația. Până atunci, percepția că statul român este mafiot, terorist, securist și eșuat va continua să persiste.