Rezumat

Interviul cu judecătoarea Raluca Moroșanu are loc la două luni după documentarul Recorder despre problemele din sistemul judiciar și în contextul vizitei unei misiuni tehnice a Comisiei Europene la București, pentru evaluarea statului de drept. Din perspectiva sa, la Curtea de Apel București nu s-au produs schimbări reale în bine; dimpotrivă, unele măsuri administrative au îngreunat activitatea, cum ar fi restrângerea accesului la baza de date ECRIS și modificările de complete fără explicații concrete .

Judecătoarea afirmă că raportul Inspecției Judiciare, apărut în presă înainte de a fi publicat oficial, nu a inclus audierea magistraților care au semnalat problemele și nu a răspuns punctual la întrebările ridicate. Ea susține că măsurile invocate ca fiind de management nu au fost justificate în mod transparent, mai ales în situații precum schimbarea unui judecător din complet la scurt timp după audierea martorilor .

După ieșirea publică, consecințele personale au inclus atacuri în presă și admiterea unor cereri de recuzare formulate de avocați, pe motiv că nu ar mai putea fi „empatică” față de inculpați. Moroșanu subliniază că rolul judecătorului este obiectivitatea, iar ideea de „empatie” nu are un fundament juridic clar. Deși cercetarea disciplinară deschisă anterior a fost închisă, ea vorbește despre un climat de presiune și teamă în rândul magistraților, explicând că judecătorii nu sunt obișnuiți să vorbească public și sunt supuși unor restricții deontologice stricte .

În plan sistemic, principala revendicare vizează modificarea legilor justiției și reducerea puterii concentrate în mâinile președinților de instanțe. Ea descrie actuala structură ca fiind excesiv piramidală și susține necesitatea unei redemocratizări interne, prin implicarea reală a judecătorilor în conducerea instanțelor. Referendumul anunțat de președinte este privit ca un posibil semnal important, dacă va conține întrebări relevante pentru sistem .

În ceea ce privește corupția din magistratură, judecătoarea afirmă că aceasta există, însă problema ține mai degrabă de oameni și de lipsa unor anchete eficiente, decât de cadrul legal. De asemenea, semnalează o criză majoră de resurse umane, cu numeroase posturi neocupate, ceea ce afectează calitatea actului de justiție. În pofida dificultăților, ea își menține speranța că, prin implicarea magistraților de bună-credință și prin reforme reale, încrederea publicului în justiție poate fi recâștigată .

Punctele subliminale

1. Sistemul judiciar funcționează într-o logică de putere concentrată, nu într-una democratică intern.
2. Lipsa transparenței în deciziile administrative afectează credibilitatea justiției mai mult decât criticile publice.
3. Tăcerea magistraților este rezultatul culturii instituționale și al fricii, nu al lipsei de probleme.
4. Reforma reală depinde de voință politică, dar și de curajul intern al sistemului.
5. Încrederea publicului poate fi recâștigată doar prin asumare, claritate și responsabilitate individuală.