Tema oficială a celei de-a 80-a sesiuni a Adunării Generale – „Mai bine împreună: 80 de ani și mai mult pentru pace, dezvoltare și drepturile omului” – sună ca un memento necesar. După opt decenii de multilateralism, ONU traversează o perioadă de uzură instituțională, fragmentare geopolitică și scepticism public. Dincolo de agenda formală, „coridoarele” au propria listă de subiecte: retragerea leadership-ului american, crizele umanitare acute (Gaza, Haiti), încetinirea acțiunii climatice, viitorul păcii prin misiuni ONU, guvernanța inteligenței artificiale și, nu în ultimul rând, întrebarea cine va fi următorul secretar general.
O organizație obligată „să facă mai puțin cu mai puțin”
Inițiativa ONU80 a secretarului general António Guterres promite eficientizare (tăieri de personal, comasări de mandate și entități), dar remediile administrative nu rezolvă problema de fond: de ce ar trebui să ne pese de ONU astăzi? Fără o narațiune convingătoare despre rolul de neînlocuit al organizației – de la prevenirea conflictelor la protecția drepturilor – reformele riscă să fie percepute drept simplă contabilitate.
Vidul de leadership american și efectul de undă
Răcirea relației SUA cu multilateralismul – retrageri de finanțare, ezitări în susținerea Ucrainei, scepticism față de NATO, regimuri tarifare impredictibile – pune pe umerii altor state și alianțe o povară nouă. Ordinea bazată pe reguli a fost, după 1945, un proiect american bipartizan; renunțarea la el nu înseamnă moartea ONU, dar impune ca Europa, state din Sudul Global și actori privați/filantropici să umple golul, inclusiv la capitolele resurse, răspuns la dezastre și apărarea democrației.
Israel–Palestina: legitimitate, tratate și dublu standard
Interdicția impusă președintelui Autorității Palestiniene de a participa la AGNU ridică chestiuni de legalitate internațională (Acordul din 1947 privind Sediul ONU) și amplifică percepția unui dublu standard, în timp ce peste 100 de state au recunoscut deja Palestina. Lecția Arafat (1988) – când AGNU s-a mutat la Geneva și a deschis calea unui dialog – nu pare repetabilă azi, într-un context mult mai dezaliniat diplomatic și copleșit de tragedia din Gaza și problema ostaticilor.
Paradox american: neîncredere în forurile multilaterale, sprijin pentru drepturile omului
În mod surprinzător, opinia publică americană se mișcă în sens invers față de politica oficială: tot mai mulți cetățeni vor ca SUA să apere drepturile omului prin organizații internaționale, nu unilateral. Din această tensiune poate izvorî un nou consens intern pentru angajarea reconstruită a SUA în sistemul ONU.
AI la ONU: de la „pacing problem” la laboratoare de reglementare
AGNU80 deschide Panelul Științific Internațional pentru AI și un Dialog Global anual. Cheia nu e o nouă birocrație, ci guvernanță agilă: prognoză timpurie a riscurilor, tablouri de bord în timp real, sandboxes de reglementare, corecții rapide. Mai ales, e vitală reprezentarea Sudului Global – Africa are cel mai mare potențial demografic și antreprenorial, dar sub 1% din centrele de date și din R&D în AI; fără investiții țintite, fractura digitală se va adânci.
Haiti: testul cinic al voinței politice
Cu 90% din capitală sub controlul bandelor și peste 4.000 de morți în 2025, Haiti este un barometru al capacității ONU de a susține securitatea umană. Misiunea multinațională autorizată (MSSM), condusă de Kenya, a fost subdimensionată și prost echipată. Fără mandat extins, finanțare credibilă și integrare operațională (inclusiv clarificarea rolului contractorilor privați), colapsul instituțional riscă să se accelereze.
Sănătate globală și pandemii: finanțarea nu e doar economie, e securitate
Dizolvarea/contractarea programelor de asistență (inclusiv USAID) și replierile bugetare din sănătate subminează pregătirea pentru următoarea pandemie într-o lume marcată de migrație și crize climatice. Lecția COVID-19 rămâne valabilă: coordonarea globală prin OMS și ONU îmbunătățește rezultate de sănătate și reduce șocurile economice. Tăierile de acum sunt o factură mai mare mâine.
Migrația pentru muncă: rezultat comun, nu doar principiu
Demografia nu iartă: Nordul Global îmbătrânește, în timp ce milioane de oameni caută siguranță și locuri de muncă. Căile legale de migrație bine proiectate acoperă penurii, reduc presiunea dezrădăcinării și stimulează creșterea. La AGNU, statele pot armoniza taxonomiile de competențe, simplifica vizele și reanima Compactul Global pentru Migrație, tăind din piața traficanților.
Educație: criza ca accelerator de transformare
Cu scăderi masive ale asistenței pentru educație și riscul ca milioane de copii să rămână în afara școlii, momentul cere inovație: finanțare mixtă (public-privat), remitențe direcționate, filantropie locală, coaliții naționale, plus o reimaginare a scopurilor educației (de la competențe economice la identitate civică, bunăstare și cultură). Ascultarea actorilor locali, prin sondaje și platforme deschise, devine infrastructură de politică.
Clima fără Washington? Se poate, dar nu pe pilot automat
Deși politica federală americană e volatilă, tranziția tehnologică globală continuă: interesul renăscut pentru energia nucleară, lanțuri de aprovizionare verzi în reconfigurare și acțiune subnațională (state, orașe, companii). Totuși, conflictele comerciale și costurile crescute ale tehnologiilor curate cer cooperare pragmatică și finanțare inteligentă – altfel obiectivele climatice vor deraia.
Pacea ONU: instrument eficient, în regres operațional
„Căștile albastre” rămân unul dintre cele mai eficiente și ieftine instrumente de reducere a violenței, dar numărul misiunilor scade, iar lichiditatea ONU e precară. O rază de speranță: semnale recente de sprijin pentru anumite misiuni și idei de mecanisme hibride de finanțare (inclusiv pentru Haiti). Urmează o revizuire sistemică a operațiunilor de pace; întrebarea e dacă va aduce schimbări reale într-un context politic ostil.
Succesiunea la Secretariatul ONU: o competiție, nu o „ungere”
Pentru a reaprinde interesul global, AGNU ar putea solicita Consiliului de Securitate să recomande mai multe nume pentru funcția de secretar general. Un vot deschis în Adunare între candidați „acceptabili” pentru P5 ar crește legitimitatea și ar dezamorsa disputa rotației geografice (Europa de Est vs. America Latină și Caraibi).
Copiii: finanțare creativă pentru impact scalabil
Deși bunăstarea copiilor nu figurează în prim-plan pe agendă, majoritatea crizelor discutate la New York îi privesc direct. Soluția nu poate depinde exclusiv de ajutorul oficial în scădere: bugete naționale reorientate, capital privat cu impact, diaspora, micro-donații digitale și coaliții multi-nivel pot susține programe pentru primii ani, sănătate mintală și protecție socială.
AI și geopolitică: cine scrie regulile?
După rezoluții concurente SUA–China privind AI (ambele adoptate), rivalitatea normativă se mută la ONU. Dacă Washingtonul își reduce implicarea în forurile multilaterale, modelul stat-centric promovat de Beijing va câștiga teren. Panelul științific de 40 de experți și dialogurile anuale vor conta doar dacă marile puteri își asumă deschis diplomația standardelor.
Reimaginarea sistemului multilateral: de la reparații la reconstrucție
Sistemul actual suferă de defecte vechi și de un mediu nou, mai dur: fragmentare geoeconomică, șocuri tehnologice, polarizare. Reformele incrementale nu mai ajung. Este nevoie de o revizuire de arhitectură: ce probleme reclamă cu adevărat acțiune colectivă (climă, pandemii, AI, mobilitate umană, securitate alimentară) și cum aliniem instituțiile și finanțarea la aceste priorități. O criză e un lucru prea prețios ca să fie irosit.
„Mai bine împreună”, dar pe bune
La 80 de ani, ONU are de ales între autoconservare birocratică și reinventare curajoasă. Foaia de parcurs se conturează deja în subiectele fierbinți ale acestei sesiuni: guvernanță agilă pentru AI, mecanisme robuste de pace, finanțare mixtă pentru sănătate/educație, căi legale de migrație, climă cu sau fără Washington, selecție transparentă a liderilor. „Mai bine împreună” nu trebuie să fie un slogan redundant, ci un contract politic: obiective comune clare, responsabilitate împărțită și rezultate măsurabile. Doar așa următorii 80 de ani vor merita numele de „Națiuni Unite”.