Ascensiunea lui Donald Trump la președinția SUA a reprezentat, în opinia multor analiști politici, un punct de cotitură pentru modul în care puterea se exercită la nivel global. Pe de o parte, numeroase voci susțin că fenomenul de „trumpism” a consolidat supremația corporatismului în Statele Unite, ducând la o accentuare a inegalităților sociale și la subminarea mecanismelor democratice. Pe de altă parte, se argumentează că această tendință a împins social-democrația mondială în brațele autocrației, forțând-o să se reinventeze pentru a supraviețui. În acest context, articolul de față își propune să analizeze principalele declarații și interpretări actuale care vizează acest fenomen, dar și să explice cum se conturează viitorul social-democrației într-o lume în care corporatismul pare a fi devenit noua religie seculară.
O privire asupra corporatismului sub administrația Trump
Din momentul în care Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale din 2016, s-a vorbit despre un președinte provenit direct din zona afacerilor imobiliare și a marilor interese financiare. Mulți analiști au semnalat faptul că acesta și-a folosit experiența de om de afaceri pentru a-și construi o platformă politică axată pe dereglementare și pe promovarea marilor companii în dauna sindicatelor și a muncitorilor de rând. De altfel, printre primele sale măsuri s-au numărat tăierile masive de impozite pentru corporații, menite să stimuleze investițiile și să „repatrieze” capitalurile americane.
Însă criticii – inclusiv unii senatori americani de stânga, precum Bernie Sanders, și personalități politice precum Alexandria Ocasio-Cortez – au subliniat că această reducere de taxe a favorizat, în principal, marile corporații, crescând dramatic profiturile acționarilor, fără ca efectul de „trickle-down” (prelingere a prosperității către pătura inferioară) să îmbunătățească semnificativ situația economică a clasei de mijloc. Rezultatul: o polarizare socială mai accentuată, o prăpastie tot mai mare între bogați și săraci și o “cimentare” a puterii celor care controlează marile capitaluri.
În sfera mediatică, criticii acestei abordări declară că „trumpismul” a normalizat un tip de conducere în care lobby-ul corporatist influențează direct deciziile guvernamentale. Aceasta s-ar fi tradus, după părerea unora, prin ușurarea restricțiilor de mediu și de muncă, punând în pericol atât sustenabilitatea pe termen lung, cât și drepturile angajaților. Mai mult decât atât, s-a accentuat sentimentul că voința populară este ignorată sau manipulată, fiind subordonată intereselor financiare.
Efectele asupra democrației în SUA
Deși Statele Unite sunt recunoscute ca un bastion al democrației liberale, criticii la adresa administrației Trump afirmă că spiritul democratic a fost periclitat de o retorică politică agresivă, care polarizează electoratul și încurajează discursul anti-instituțional. Numeroși comentatori politici susțin că, în ultimii ani, a fost pusă la încercare credința cetățenilor în instituțiile cheie – justiția, presa, agențiile guvernamentale independente. Miza ar fi nu doar diminuarea încrederii publice, ci și subminarea stabilității sistemului prin consolidarea puterii executive în dauna sistemului de checks and balances.
În acest cadru tensionat, s-a discutat mult despre modul în care corporațiile s-au simțit mai libere să-și exercite influența asupra agendei guvernamentale, fiind protejate de un discurs politic bazat pe naționalism economic și patriotism corporativ. Ceea ce atrage, inevitabil, întrebarea: mai pot fi protejate interesele cetățeanului de rând într-un sistem politic vădit influențat de marile afaceri?
Social-democrația și „brațele autocrației”
Un alt aspect ridicat de unii comentatori vizează modul în care social-democrația, atât în SUA, cât și în Europa, se vede tot mai marginalizată într-un climat politic dominat de naționalism și populism. După ce partide social-democrate din Europa au pierdut o parte semnificativă din electorat în fața formațiunilor de extremă dreaptă, iar în SUA, aripa progresistă a Partidului Democrat se confruntă cu obstacole majore, unii analiști sugerează că social-democrația este „împinsă” să colaboreze cu forțe politice autoritare sau cel puțin cu lideri care dau dovadă de tendințe iliberale.
Explicația ar fi că, pe fondul ascensiunii corporatismului și al subminării drepturilor sociale, pentru a-și păstra relevanța, social-democrația caută sprijin la lideri care nu provin din establishment-ul capitalist. În același timp, se relevă și o altă fațetă: în lipsa unor resurse semnificative (atât financiare, cât și mediatice) și confruntându-se cu rivali care controlează canale de propagandă puternice, partidele de stânga ajung uneori să facă compromisuri cu regimuri discutabile din perspectiva respectării drepturilor omului și a libertății de exprimare.
De pildă, se discută despre colaborări sau simpatizări tacite cu guverne care, deși se revendică de la valorile egalității sociale, suprimă vocile critice și limitează libertățile. Este evident că acest tip de „unire a forțelor” nu poate fi una de durată, întrucât intră în contradicție cu valorile fundamentale ale social-democrației: egalitatea de șanse, solidaritatea, respectul pentru drepturile omului și pluralismul politic. În lipsa unei reformări interne puternice și a unui discurs coerent, social-democrația riscă să piardă și mai mult teren.
Declarații recente și reacții
În spațiul public, personalități marcante au început să tragă semnale de alarmă cu privire la deriva corporatistă și la amenințarea pe care o reprezintă pentru ordinea democratică. De pildă, Bernie Sanders, unul dintre principalii lideri ai aripii progresiste americane, a denunțat „sistemul oligarhic” care, în opinia sa, s-a intensificat sub administrația Trump și care continuă să profite de pe urma scutirilor de taxe, a dereglementării și a slăbirii sindicatelor. În același timp, lideri europeni precum Olaf Scholz (Germania) sau Pedro Sánchez (Spania) insistă asupra faptului că social-democrația trebuie să se redefinească în termeni de justiție socială și să-și recupereze legătura cu electoratul deziluzionat, pentru a evita să fie atrasă în „compromisuri toxice” cu forțe nedemocratice.
Pe plan internațional, secretarul general al ONU, António Guterres, a făcut apel la o mai mare responsabilizare a marilor companii și la reducerea inegalităților globale, subliniind că tensiunile sociale și politice pot escalada într-un climat care deja este fragilizat de pandemii, criză economică și schimbări climatice. Deși aceste apeluri la echilibru și responsabilitate sunt primite cu entuziasm de unele segmente ale societății, există și sceptici care consideră că influența corporatistă va rămâne dominantă cât timp nu există o contrapondere politică puternică și bine organizată.
O posibilă cale de urmat
Pentru social-democrație, soluția ar putea consta în recuperarea valorilor autentice și adaptarea lor la noile realități economice și tehnologice. Asemenea personalități precum Alexandria Ocasio-Cortez propun o nouă viziune de stânga, care îmbină politicile de justiție socială cu o agendă ecologistă și cu măsuri îndrăznețe de reformă financiară. În Europa, discutăm despre un „New Deal Verde” care să ofere locuri de muncă, să stimuleze reconversia economică și să pună capăt dominației combustibililor fosili și a cercurilor de afaceri iresponsabile.
Pe termen lung, rezolvarea problemelor generate de corporatismul agresiv și de alianțele autoritare depinde de implicarea civică a cetățenilor și de presiunea pe care aceștia o pot exercita asupra factorilor de decizie. Reapariția protestelor de masă împotriva inechităților, creșterea rolului sindicatelor în anumite domenii, precum și o prezență mai puternică a mișcărilor pentru drepturile civile și pentru protecția mediului sunt semne că societatea civilă nu și-a pierdut complet vitalitatea.
În concluzie, corporatismul promovat de administrația Trump și, mai general, de lideri care pun interesul marilor companii în centrul agendei politice reprezintă un test de maturitate pentru democrația americană și pentru social-democrația globală. În timp ce marile corporații își consolidează poziția, partidele și ideologiile care militează pentru egalitate și justiție socială caută un nou drum, riscând însă să se rătăcească în cooperări cu regimuri autoritare. Rămâne de văzut cum va reacționa societatea civilă și ce fel de modele economice și politice vor apărea pentru a contracara dominația corporatistă și a revitaliza social-democrația, înainte ca aceasta să devină doar o amintire a visului egalității și solidarității.