Incendiul a început puțin înainte de miezul nopții, în spatele unei uși metalice a unui depozit dintr-un parc industrial din estul Londrei.
Într-o filmare realizată cu telefonul se văd flăcările cum urcă rapid pe fațada unui depozit plin cu colete trimise spre Ucraina: generatoare, terminale Starlink, pachete esențiale cumpărate de rude și voluntari din toată Europa.

Tinerii care au aruncat combustibilul și au fugit nu erau agenți secreți sau extremiști radicalizați. Erau infractori mărunți, recrutați pe Telegram, plătiți câteva mii de lire și manipulați cu propagandă, bravade și emoticoane. În câteva săptămâni, poliția britanică avea să declare că atacul fusese comandat de gruparea Wagner, folosită ca intermediar pentru serviciile de informații militare ruse.

Multă vreme, guvernele occidentale au privit operațiunile clandestine ale Kremlinului ca fiind executate de ofițeri disciplinați, cu acoperire diplomatică și pașapoarte false, cei care i-au otrăvit pe Alexander Litvinenko și Serghei Skripal. Astăzi, procurorii și serviciile de informații descriu un model diferit. O rețea fragmentată, întinsă din Londra până în Leipzig, formată din indivizi obișnuiți plătiți să incendieze depozite, să taie cabluri sau să bruieze sateliți. Un mecanism pe care oficialii îl numesc tot mai des „război din umbră” purtat de Rusia împotriva Europei.

Un tipar care se observă printre flăcări

Focul din Londra a fost tratat inițial ca un simplu act de vandalism. Pagubele au depășit un milion de lire, iar 60 de pompieri au luptat cu flăcările într-o zonă dens populată.

Zece zile mai târziu, un alt depozit folosit de aceeași companie ucraineană a ars în Madrid. Anchetatorii au observat imediat coincidența. Pe măsură ce poliția britanică a analizat cazul, au apărut conexiuni cu conturi Telegram controlate de Wagner și trasee de bani suspecte. Până în 2025, șase britanici au fost condamnați, iar un judecător a descris acțiunile lor ca o „campanie de terorism și sabotaj” în beneficiul statului rus.

Londra nu este un caz izolat. În Varșovia, un centru comercial a ars în 2024, iar prim-ministrul polonez a afirmat ulterior că Rusia s-a aflat în spatele atacului.
În Vilnius, un magazin IKEA a fost incendiat.
În Germania și în Regatul Unit, colete cu dispozitive incendiare au explodat în centre DHL, parte a unei operațiuni GRU de testare a vulnerabilităților logistice europene.

Un raport recent al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale documentează peste 70 de incidente suspectate a fi legate de Rusia începând din 2022: incendieri, tentative de atentat, sabotaje feroviare și atacuri cibernetice. Numărul lor „aproape s-a triplat între 2023 și 2024”.

Un nou vocabular al războiului

Termenul „război hibrid” părea odinioară un clișeu teoretic. Astăzi, a devenit limbajul standard al liderilor europeni.

Ministrul de interne german, Nancy Faeser, avertiza în 2024:
„Aceste amenințări hibride provin în primul rând din regimul lui Putin.”

Diplomația europeană a adoptat același ton. Într-un comunicat din 2025, Uniunea Europeană a condamnat „activitățile malițioase persistente ale Rusiei”, descriindu-le drept „campanii hibride coordonate și de lungă durată”.

La un summit din Copenhaga, premierul danez Mette Frederiksen a afirmat:
„Europa se află în cea mai periculoasă situație de după Al Doilea Război Mondial.”

Războiul hibrid nu mai este un concept teoretic. A devenit o realitate desfășurată zilnic în tăcere, complementară războiului convențional din Ucraina.

Frontul invizibil

Unele incidente par desprinse dintr-un roman de spionaj, altele sunt banale, chiar stângace.

În Estonia, grupuri coordonate de Rusia au vandalizat monumente, au spart geamurile mașinii ministrului de interne și au hărțuit jurnaliști pentru a provoca tensiuni sociale.

În Germania, doi bărbați cu dublă cetățenie au fost arestați pentru planificarea unor atacuri asupra unor baze americane.
În Polonia, peste o duzină de persoane – polonezi, belaruși, ucraineni – au fost reținute pentru incendieri și agresiuni atribuite serviciilor ruse.

NATO a confirmat că un plan de asasinare a directorului Rheinmetall, unul dintre cei mai mari furnizori de armament pentru Ucraina, a făcut parte dintr-o campanie rusă de sabotaj.

Atacurile asupra infrastructurii critice au creat o nouă categorie de risc. După explozia conductelor Nord Stream din 2022, Europa a început să își reexamineze vulnerabilitățile: cabluri submarine, rețele energetice, porturi, depozite.

În Marea Baltică, cabluri de comunicație au fost tăiate.
În spațiul aerian nordic, bruiajul GPS afectează constant zborurile comerciale.
Finnair a suspendat temporar aterizările pe aeroportul din Tartu din această cauză.

În septembrie, avionul Ursulei von der Leyen a traversat o zonă de interferențe suspecte, atribuite sistemelor rusești de război electronic.

O nouă economie subterană a sabotajului

Rețeaua tradițională a Rusiei, construită pe diplomați-spioni, s-a redus drastic. După 2022, sute de astfel de „diplomați” au fost expulzați.

În locul lor, Kremlinul a apelat la alt mecanism:
mercenarii Wagner, agenți GRU neasumați, firme fantomă, canale de propagandă online și indivizi vulnerabili dispuși să facă „treaba murdară” pentru o sumă mică de bani.

„Acesta este un exemplu clar al modului în care un organism legat de statul rus folosește proxy pentru a comite infracțiuni grave”, a declarat Dominic Murphy, șeful Poliției Antiteroriste din Londra.

Dylan Earl, liderul celulei din Londra, s-a radicalizat pe Telegram. A fost încurajat să filmeze ținte, să pregătească atacuri și chiar să urmărească seriale de spionaj pentru „inspirație”.
Unii complici nu știau că serveau interesele unui stat străin; alții au fost atrași doar de bani.

Același model se regăsește în Polonia și în statele baltice: studenți, muncitori migranți și persoane cu infracțiuni mici recrutați online.

Pentru Moscova, avantajele sunt evidente:
sunt ieftini, ușor de înlocuit, creează confuzie și permit negarea responsabilității.

Cum răspunde Europa

Chiar dacă aceste atacuri sunt dificil de atribuit, Europa a început să reacționeze.

NATO a creat o unitate specială pentru protecția infrastructurii submarine.
Uniunea Europeană, împreună cu NATO, a lansat o forță comună pentru reziliență și securizarea infrastructurii critice.
Regatul Unit a sancționat ofițeri ruși implicați în operațiuni clandestine.
Statele baltice informează regulat populația despre atacuri cibernetice și bruiaje GPS.
Uniunea Europeană discută construirea unui „zid de drone” la granița de est.

Premierul Mette Frederiksen avertiza:
„Trebuie să fim pregătiți. Războiul hibrid este deja aici.”

Reacțiile rămân însă inegale. Unele state se tem de escaladare. Altele se tem să nu atribuie greșit un incident Rusiei atunci când ar putea fi un accident izolat.

Dilema escaladării

Fiecare incident ridică aceeași întrebare: cât de ferm să acuze Rusia și cât de dur să răspundă?

Unii experți militari avertizează că Europa subestimează grav pericolul. NATO susține că Rusia desfășoară deja „acțiuni ostile susținute”.

În schimb, unii lideri europeni atrag atenția că Rusia câștigă putere dacă fiecare problemă este atribuită automat Kremlinului.
În numeroase cazuri, dovezile sunt inconcludente. Exploziile Nord Stream rămân neexplicate. Alte incidente s-au dovedit ulterior a fi provocate de actori ucraineni sau independenți.

Ambiguitatea este esența războiului hibrid. Creează confuzie, panică și paralizie politică.

„Noul normal” al Europei

Pentru majoritatea europenilor, acest război rămâne invizibil.
Lumina nu se stinge, internetul funcționează, avioanele aterizează.
Incendiile, sabotajele și atacurile cibernetice sunt dispersate și repede reparate.

Dar efectul lor cumulat devine vizibil.
Companiile de asigurări își ajustează modelele de risc.
Companiile aeriene raportează mai multe interferențe.
Tot mai multe articole de presă menționează fraza „se suspectează implicarea serviciilor ruse”.

Experții afirmă că Europa trebuie să se adapteze și psihologic.
„Presiunea hibridă va fi o constantă, indiferent de ce se întâmplă în Ucraina”, avertizează un analist european.Depozitul din Londra și ceea ce urmează

Depozitul din Londra a fost reparat. Camioanele vin și pleacă. Ajutorul pentru Ucraina continuă să circule.

În instanțe însă, ecourile acelei nopți persistă.
Jurii au analizat mii de pagini de conversații Telegram, transferuri bancare și imagini de supraveghere.

Judecătorul a declarat la sentință:
„Aici este vorba despre încercarea Federației Ruse de a obține influență globală pernicioasă, folosind rețele sociale pentru a recruta sabotori la mii de kilometri distanță de Moscova.”

Incendiul nu a schimbat cursul războiului din Ucraina.
Dar, pentru serviciile de securitate europene, rămâne un avertisment: așa arată noul război. Se infiltrează în viața de zi cu zi, prin depozite, cabluri, aeroporturi și pachete aparent inofensive.

Întrebarea care îi preocupă pe liderii europeni nu mai este dacă Rusia duce acest război din umbră, ci cât timp mai poate Europa să îl trateze ca pe altceva decât un conflict real.