Harold Lloyd (născut pe 20 aprilie 1893 în Burchard, Nebraska, SUA) a fost unul dintre marii actori de comedie ai epocii mute, alături de Chaplin și Keaton. El a creat un personaj distinctiv, un tip obișnuit cu ochelari rotunzi, optimist și ambițios, care trecea prin situații improbabile pentru a-și atinge scopurile. Deși mai puțin discutat astăzi decât Chaplin sau Keaton, Lloyd a avut un succes comercial uriaș în anii ’20, iar filmele sale rămân un reper al umorului fizic și al aventurilor urbane.

Lloyd a început ca figurant în scurtmetraje comice și, după câteva încercări de a-și găsi propria identitate scenică, a creat persona „Harold”, un tânăr energic și plin de voință. Spre deosebire de vagabonzii sau outsiderii din comediile lui Chaplin și Keaton, Harold era un tip obișnuit, un exemplu de „om al străzii” care încerca să se descurce în lumea modernă. Astfel, publicul se putea identifica mai ușor cu personajul său, iar filmele sale reflectau dinamismul și agitația Americii urbane din anii ’20.

Cel mai faimos film al său, „Safety Last!” (1923), este celebru pentru scena în care Lloyd atârnă de limbile unui ceas de pe fațada unui zgârie-nori. Această imagine-icon, încă puternic asociată cu era filmului mut, sintetizează stilul lui Lloyd: umorul bazat pe situații periculoase și pe confruntarea omului obișnuit cu obstacole fizice și structurale ale orașului modern. Lloyd a realizat personal multe dintre cascadoriile sale, în ciuda faptului că își pierduse degetul mare și arătătorul de la mâna dreaptă într-un accident pirotehnic în 1919 – un detaliu pe care publicul nu l-a cunoscut, deoarece Lloyd purta mereu o mănușă protetică.

La fel ca Buster Keaton și Chaplin, Lloyd a fost și producător, având un control semnificativ asupra filmelor sale. Aceasta i-a permis să-și perfecționeze stilul și să mențină un ritm alert al comediei, combinând gag-uri vizuale, acrobații și situații cu final neașteptat. În anii ’20, Lloyd a devenit unul dintre cei mai bine plătiți actori, dovadă a popularității sale imense.

Trecerea la sonor l-a afectat mai puțin decât pe alți comici, deoarece Lloyd era dispus să se adapteze. Totuși, odată cu schimbarea gusturilor publicului în anii ’30, el a renunțat la producții frecvente, dedicându-se vieții personale și activităților filantropice. Filmele sale au fost redescoperite ulterior de istorici și cinefili, care au realizat că Lloyd era un artist al comediei fizice la fel de inventiv și original ca și contemporanii săi mai faimoși.

Astăzi, Harold Lloyd este recunoscut pentru modul în care a integrat orașul modern în comediile sale, folosind clădiri înalte, trafic aglomerat și tehnologie incipientă drept catalizatori ai gag-urilor. Prin personajul său optimist, Lloyd a dat voce speranțelor și anxietăților unei epoci de schimbare rapidă. Filmele sale continuă să fascineze prin combinația de peripeții, umor și suspans, reamintind tuturor că în era filmului mut, comedia a fost adesea o chestiune de curaj, echilibru și ingeniozitate.

Surse:

• Harold Lloyd: Master Comedian – Jeffrey Vance (Harry N. Abrams, 2002 1st) 978-0810946367
• Harold Lloyd: The Third Genius (Documentar BBC, 1989)
• An Evening with Harold Lloyd (Documentar, 1962)