Într-o pădure mare, unde fiecare vietate purta o funcție și o responsabilitate, trăia un Vulpoi cu blană lucioasă, ales de animale să vegheze la siguranța regatului.

Vulpoiul era priceput, vorbea frumos și se mișca sprinten la întâlnirile Consiliului Pădurii. Toți îl lăudau că aduce vești bune de la regatele vecine și că știe să stea drept în fața furtunilor.

Dar într-o zi, un Păun de la Universitate, cel care veghea la aripile înțelepciunii, a fost întrebat dacă Vulpoiul a trecut vreodată prin curtea lui, așa cum Vulpoiul povestise.

Păunul nu răspundea. Se zbârlea, se făcea că nu aude, apoi dispărea printre sălcii. Animalele au început să murmure:

— Oare ce ascunde Păunul? Oare ce a ascuns Vulpoiul?

Și atunci, dintr-o centrală veche a unei Gazete Muscale, ascunsă într-un tufiș de mure, s-a auzit un ciripit puternic:
— „Hei, vulpoiul nu a trecut pe aici! Nu i-am văzut pașii, nu i-am văzut coada, și nici nu i-am înregistrat vreodată urmele!”

Veștile s-au răspândit imediat. Animalele au început să foșnească:
— „Să fi fost Vulpoiul acoperit de praf vechi? Sau poate doar de povești repetate?”

În graba și valurile create, câțiva dintre Sfetnicii Pădurii au șoptit îngrijorați:
— „Vulpoiule, e vremea să te retragi puțin, căci umbrele te alergă mai repede decât alergi tu.”

Vulpoiul, cu capul ridicat și coada strânsă, a ieșit la lumina poienii:
— „Nu vreau ca pădurea să-și slăbească straja din pricina mea. Am greșit cu ani în urmă, în fuga mea tinerească, și nu vreau ca greșelile să umbrească munca prezentă.”

Așa că și-a dat demisia din rolul de Păzitor al Pădurii, lăsând responsabilitatea pe umerii unui Bursuc harnic, apreciat pentru priceperea lui în meșteșugurile economice.

Consiliul Pădurii a oftat greu, iar unul dintre conducători, un Iepure ordonat cu ochi vioi, a spus:
— „Vulpoiul a fost integru cât a stat aici. Poate nu perfect, dar dedicat.”

Și animalele au înțeles atunci ceva important:
Nu blana lucioasă, nici discursurile frumoase nu țin loc de adevăr. Iar atunci când umbra trecutului te ajunge din urmă, e mai bine să ieși singur la lumină, decât să aștepți să fii împins acolo.